Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

„ACESTA ESTE FIUL MEU PREA IUBIT, ÎN CARE ÎMI GĂSESC PLĂCEREA.”
Matei 3:13-17

După episodul de la 12 ani, când Isus este dus în Templu, urmează anii de tăcere petrecuți în Nazaret, iar acum, apariția Sa pe malurile Iordanului unde se prezintă ca un candidat la botezul lui Ioan. Matei ni-L prezintă pe Isus venind din Galileea la Ioan ca să fie botezat de el (Matei 3:13). El este singurul evanghelist sinoptic care ne prezintă împotrivirea lui Ioan la gestul lui Isus.

De ce este Ioan împotrivă?
Două explicații:
Superioritatea lui Mesia – Cel care botează cu Duhul Sfânt și cu foc – botez de care, Ioan se gândea, că are și el nevoie.
„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”(Matei 3:11)
„Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu” zicea el „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”(Mt.3:14)

Botezul lui Ioan era un botez al pocăinței de păcate …..păcate pe care evident Domnul Isus nu le avea.

De ce vrea Isus să se boteze totuși?
Unii comentatori susţin că Isus a mărturisit în Iordan păcatele poporului așa cum au făcut înaintea Sa Moise, Ezra și Daniel.
Isus explică: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” O altă traducere ar fi să împlinim toată dreptatea. Mesia este Cel ce aduce neprihănirea poporului Său. Pentru a putea face lucrul acesta El se identifică – sensul cuvântului botezat – cu acest popor. Astfel, prin botez şi prin ispitire Domnul Isus se indentifică cu omenirea păcătoasă, omenire pentru care avea să moară.

După aceasta Isus este botezat, iar la ieșirea din apă:
Cerurile s-au deschis ( Ezechiel 1:1)
Duhul Lui Dumnezeu s-a pogorât peste El – Conform profeților Vechiului Testament – Darul care îi fusese promis Lui Mesia: Isaia:11:2, 42:1, 61:1
Glasul din cer care declară: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Matei prezintă glasul la persoana a III-a spre deosebire de Marcu şi Luca.
Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.” (Marcu 1:11)
„Și Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”( Luca 3:22)

Trinitatea: Tatăl – care vorbește, Duhul care se pogoară peste Fiul….
Aşadar, Tatăl face două declarații vis-a-vis de Fiul, proslăvindu-L! (2 Petru 1:17: „Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”)

O declarație, așadar, despre Fiul Lui Dumnezeu care este adresată martorilor (cel puțin în Matei) și probabil, în special lui Ioan conform căreia Isus:
Este Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu…în același timp, Mesia, Robul Domnului și Regele din seminția davidică.
În El Își găsește Tatăl – toată plăcerea
Două lucruri legate, de altfel, unul de altul din care putem să învățăm despre relația dintre Tatăl și Fiul. Dragostea și plăcerea… amândouă se împlinesc în Fiul.

Trăim într-o lume în care dragostea și plăcerea au fost pervertite, parcă mai mult decât orice, ele au înțelesuri care ne fac pe noi ca și creștini să vorbim cu greu despre ele… John Piper spune că atunci când a folosit termenul de hedonism creștin, în cadrul unei slujbe de duminică, un părinte a venit la el mai târziu şi i-a spus, „Ştiai că fetiţa noastră a crezut că ai spus păgânism creştin?”

De ce sunt pervertite in ochii noștri?
Pentru că lumea prezintă modelul ei de dragoste și plăcere…..chipul veacului ciuntit si hâd ce-și revarsă potopul de mizerie sub toate formele. Omenirea este într-o continuă alergare după plăcere, plăceri care sunt vinovate.
Haideți să privim la noi, să răscolim lăuntrul nostru și să ne punem întrebarea, există în noi această sete profundă, mistuitoare după Dumnezeu? Când ne-am retras ultima dată și am închis ușa „odăiței” după noi și am încercat să căutăm, pătrunși de setea aceasta, ”Fața lui Dumnezeu”?

Trăim într-o lume care caută plăcerea în relații imorale, din ce în ce tot mai mult în diferite substanțe ce dau dependență, computer şi diversele terminale tehnologice, internet, rețele sociale și în materialism – lucruri pe care le deținem.
Pentru creștini, se pune întrebarea, ce putem să facem să evităm lucrul acesta? Cum putem ajunge să spunem ca și fiii lui Core: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Ps. 42:1) sau „Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” (Psalmi 73:25)

Pastor Ioan Cocîrțeu