Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

CONVINGERI DINCOLO DE INTERPRETĂRI

Teologia unui credincios poate fi definită ca fiind meditarea proprie asupra lui Dumnezeu și exprimarea gândurilor rezultate în baza revelației pe care a primit-o. Accentul pus de Noul Testament asupra „învățăturii sănătoase” este unul major și evident (Matei 7:28; Ioan 7:16, 17; Fapte 2:42; 1 Timotei 1:3; 2 Timotei 3:10; 2 Timotei 4:3; Tit 1:9; Tit 2:1). Așadar, crezul trebuie să fie exprimat într-un mod corect și clar, astfel încât să producă schimbări reale în gândirea și trăirea fiecăruia.

Este de așteptat ca o învățătură temeinică, logică, sau o teologie sănătoasă să aibă totdeauna ca rezultat o trăire sfântă. Când Pavel se ruga pentru biserici, el cerea o creștere în cunoștință, știind că aceasta va produce o trăire sfântă (Filipeni 1:9-11; Coloseni 1:9, 10). Teologia sănătoasă se exprimă nu numai printr-un crez, ci și printr-o trăire roditoare, iar aceasta trebuie să fie întemeiată pe o teologie sănătoasă.

Felul în care teologia afectează viața mea sau a ta este responsabilitatea personală a fiecăruia dintre noi. Scopul final este ca viața noastră să se conformeze imaginii lui Hristos. Bineînțeles că nici un articol, nici o carte nu poate face lucrul acesta, ci numai Dumnezeu împreună cu tine și împreună cu mine!

Cred într-o revelație generală a lui Dumnezeu manifestată prin natură, istorie și ființa umană. Însăși Scriptura prezintă ideea că este posibilă o cunoaștere a lui Dumnezeu prin intermediul ordinii fizice create. Psalmistul spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19:1). Pavel afirmă: „În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți” (Rom. 1:20). Istoria poporului Israel este un exemplu des citat în legătură cu revelația lui Dumnezeu. Alegerea lui, protejarea lui și scopul pe care Dumnezeu l-a intenționat pentru poporul evreu sunt un tipar remarcabil al descoperirii de Sine a lui Dumnezeu. Revelația generală a lui Dumnezeu este identificată și în structura fizică și în capacitățile mentale ale omului. Totuși, caracterul lui Dumnezeu poate fi recunoscut cel mai bine în calitățile morale și spirituale ale omului.

Cred că revelația supremă a lui Dumnezeu a fost oferită în Persoana și lucrarea lui Hristos, care S-a născut la timpul stabilit de Dumnezeu (Galateni 4:4). Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca să-L reveleze pe Dumnezeu oamenilor în termenii pe care i-ar putea înțelege. Prin urmare, în Hristos ne sunt revelate nu numai puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, ci și iubirea, bunătatea, sfințenia și harul Său. Domnul Hristos a afirmat: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”(Ioan 14:9). Este de necontestat că Întruparea Domnului Isus a fost calea majoră a revelației speciale a lui Dumnezeu.

Cred că Biblia este cea mai cuprinzătoare dintre toate căile revelației speciale, căci ea conține consemnarea multor aspecte ale celorlalte căi. Revelația aflată în Biblie este nu numai cuprinzătoare, ci și corectă (Ioan 17:17), progresivă (Evrei 1:1) și cu un scop bine determinat (2 Timotei 3:15-17). Biblia nu numai că-L prezintă pe Dumnezeu ca subiectul suprem, ci dezvăluie și intențiile Sale. Ea expune toate adevărurile despre Dumnezeu care sunt revelate prin natură și oferă singura consemnare privind manifestarea lui Dumnezeu în Hristos.

Câteva implicații:
1. Respingerea a ceea ce este dezvăluit prin revelația generală este suficientă pentru o condamnare dreaptă. Nimeni nu este cu desăvârșire lipsit de un prilej favorabil. Toți L-au cunoscut pe Dumnezeu; dacă nu L-au perceput efectiv, este pentru că au înăbușit adevărul. Toți oamenii sunt responsabili în fața lui Dumnezeu.

2. Revelația generală nu este mijloc de mântuire. Ea nu este suficientă si nici substitutivă mântuirii prin singurul Nume în care oamenii pot fi mântuiți. Motivul este că ea nu comunică nimic despre moartea răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu.

3. Efortul misionar și evanghelistic este o necesitate pentru fiecare creștin în parte. Evanghelia Împărăției trebuie să ajungă la orice grup de oameni și în orice zonă geografică a pământului ca o achitare cu credincioșie față de mandatul suprem pe care Biserica l-a primit.

4. Dumnezeu mântuiește păcătoșii doar prin Hristos. Lucrarea de salvare a lui Hristos este infinit de perfectă, în sensul că e complet suficientă. Scriptura se armonizează pretutindeni într-un adevăr copleșitor: Numai Dumnezeu poate salva un suflet și numai El poate salva prin jertfa Fiului Său.

5. Revelația generală, ca și Legea, servește de fapt numai la a dovedi vinovăția cuiva, și nu la a-l face neprihănit. Mântuirea a fost întotdeauna însușită prin credință (Galateni 3:6-9); această mântuire se sprijină pe faptul că Hristos Domnul ne-a eliberat de sub puterea păcatului și a morții.

Fiți mult binecuvântați !

Pastor Ioan Cocirteu