Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

INFINITATEA LUI DUMNEZEU

Caracterul infinit al lui Dumnezeu poate fi privit din mai multe unghiuri. Noi gândim în primul rând în termeni de spațiu. Aici avem ceea ce în mod tradițional este cunoscut sub numele de imensitate sau omniprezență. Dumnezeu nu este supus limitărilor spațiale. Prin aceasta noi nu înțelegem doar limitarea cauzată de a fi într-un anumit loc – dacă un obiect se află într-un loc nu poate fi în altul. În cazul lui Dumnezeu însă problema situării în spațiu sau a localizării nu este aplicabilă. Dumnezeu este Cel care a adus spațiul (și timpul) în ființă. El era înainte de a fi spațiul. El nu poate fi localizat într-un punct anume. Nu poate exista nici un fel de reprezentare a localizării Lui într-un sistem de coordonate. Gândiți-vă aici la afirmația lui Pavel că Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, deoarece El este Domnul cerului și al pământului; El a făcut lumea și tot ce este în ea (Fapte 17: 24, 25).

Un alt aspect al infinității lui Dumnezeu în spațiu este faptul că nu există nici un loc în care El să nu poată fi găsit. El este pretutindeni. Nicăieri în cadrul creației Dumnezeu nu e inaccesibil. Psalmistul a descoperit că nu poate fugi de prezența lui Dumnezeu. Oriunde s-ar fi dus, Dumnezeu ar fi fost acolo (Ps. 139: 7-12). Indiferent dacă el ar fi urcat în cer sau s-ar fi culcat în Locuința Morților, Dumnezeu ar fi fost acolo.

Pentru mulți dintre noi anumite locuri au o conotație sacră. Poate am primit o binecuvântare specială de la Dumnezeu când ne-am aflat într-un anumit loc geografic. Dacă, mutându-ne într-un alt loc, lucrurile nu merg la fel de bine, putem fi tentați să credem că Dumnezeu nu se află acolo. S-ar putea să ni se pară greu să ne adaptăm la o schimbare, însă problema este psihologică, și nu teologică. Dumnezeu nu este legat de loc. El nu a fost lăsat în urmă. Putem să-L găsim oriunde ne-am afla. Totuși, El nu se mișcă dintr-un loc în altul ca un fel de „Superman” divin care zboară cu o viteză infinită. Ci El are pur și simplu acces la întreaga creație în orice moment.

Dumnezeu este infinit și în raport cu timpul. Timpul nu I se aplică Lui. El era înainte de a fi începutul timpului. Întrebarea: Cât de bătrân este Dumnezeu ? este incorectă. El nu este mai bătrân decât acum un an, deoarece infinit plus unu nu este mai mare decât infinit. El pur și simplu nu este limitat de dimensiunea timpului. Dumnezeu este Cel care a fost întotdeauna. El era, El este, El va fi. Psalmul 90: 1, 2 spune: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu.”

Dumnezeu este în afara timpului. El nu crește sau Se dezvoltă. Nu există variații în natura Lui în diferite momente ale existenței Lui. Interesele, cunoștințele, activitățile, și chiar și personalitățile oamenilor se schimbă de la copilărie la tinerețe, la viața adultă și la bătrânețe. La Dumnezeu însă nu există o asemenea schimbare. El a fost întotdeauna ceea ce este.

Faptul că Dumnezeu nu este legat de timp nu înseamnă că El nu este conștient de succesiunea momentelor din timp. El știe ce are loc acum în experiența umană. El este conștient de faptul că evenimentele au loc într-o anumită ordine. Cu toate acestea El este la fel de conștient de toate momentele din acea ordine în mod simultan.

Există o ordine succesivă în actele lui Dumnezeu și există o ordine logică în deciziile Lui. El a determinat din veșnicie ceea ce facem acum. Astfel acțiunile Lui nu sunt în nici un sens reacții la evenimente. El nu ajunge să fie luat prin surprindere, sau nu are de făcut planuri pentru întâmplări neprevăzute.

Prospețimea versurilor minunatului imn „O Doamne mare”, poate fi simțită și azi: „…Ce mare ești! Ce mare ești…”.

Ioan Cocirteu