Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

M-A FĂCUT DUMNEZEU FEMEIE, SOȚIE ȘI MAMĂ

Chiar din primul capitol al Bibliei, aflăm că femeile, asemenea bărbaților, poartă însemnul chipului lui Dumnezeu (Gen.1:27). Ele joacă un rol proeminent în numeroase narațiuni cheie din Biblie. Soțiile sunt văzute ca partenere venerate și tovarășe de mare preț ale soților lor, nu ca simple sclave sau obiecte de decor din casă (Gen. 2:20-24). Prin Legea dată evreilor, Dumnezeu le-a poruncit copiilor să își cinstească atât tatăl, cât și mama (Exod 20:12).

În viața socială și religioasă a lui Israel și a Bisericii Noului Testament, femeile nu au fost niciodată împinse undeva în fundal. Ele participau împreună cu bărbații la toate sărbătorile religioase și actele de închinare publică ale lui Israel (Deut. 16:14). Femeilor nu li se cerea să aibă fața acoperită și nu li se interzicea să vorbească în locurile publice, așa cum se întâmplă în unele culturi din Orientul Mijlociu chiar și astăzi (Gen. 12:14; 1 Sam. 1:12). Mamele (nu doar tații) aveau responsabilități legate de educația copiilor și autoritate asupra lor (Prov. 1:8; 6:20). Femeile puteau chiar să aibă proprietăți imobiliare (pământ) în Israel (Num. 27:8; Prov. 31:16). De fapt, soțiile se ocupau de multe dintre problemele din casa lor (Prov. 14:1).

Creștinismul, născut într-o lume în care cultura romană se intersecta cu cea evreiască, a ridicat statutul femeilor la un nivel fără precedent. Printre ucenicii lui Isus se numărau și femei (Luca 8:1-3), ceea ce constituia o practică aproape nemaiauzită printre rabinii din vremea Sa. Ba mai mult, Isus le încuraja ucenicia, considerând-o un lucru mai important decât muncile casnice (Luca 10:38-42). De fapt, prima dezvăluire explicită a identității Domnului Isus ca adevăratul Mesia, consemnată în Scriptură, a fost făcută înaintea unei femei samaritence (Ioan 4:25, 26).

Nu este surprinzător faptul că femeile au devenit proeminente în lucrarea Bisericii Primare (Fapte 12:12-15). În Ziua Rusaliilor, când s-a născut Biserica, alături de apostoli erau prezente și femei care se rugau (Fapte 1:12-14). Unele femei erau cunoscute pentru faptele lor bune (Fapte 9:36); altele pentru ospitalitatea lor (Fapte 12:12; 16:14, 15); și altele pentru faptul că înțelegeau doctrina sănătoasă și pentru darurile spirituale pe care le aveau (Fapte 18:26; 21:8, 9).

Scriptura nu atentează niciodată la intelectul femeilor, nu le bagatelizează talentele și aptitudinile și nu descurajează folosirea corectă a darurilor lor spirituale. Însă ori de câte ori Biblia vorbește explicit despre semnele distinctive ale unei femei excelente, accentul se pune întotdeauna pe virtute. Cele mai însemnate femei din Scriptură au avut influență nu datorită carierei lor, ci datorită caracterul lor. Excelența feminină adevărată este întotdeauna exemplificată prin calități morale și spirituale, și nu prin poziție socială, bogăție sau aspect fizic. „…curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3, 4).