FacebooktwitterredditpinterestmailFacebooktwitterredditpinterestmail

Darul cunoştinţei

“…altuia, să vorbească depspre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh…” 1 Corinteni 12: 8

Darul vorbirii despre cunoştinţă se referă la capacitatea de a înţelege corect şi de a propovădui limpede adevărul spiritual al lui Dumnezeu revelat în Scripturi. Darul acesta presupune familiarizarea cu informaţia spirituală pe care credinciosul o deţine. Din acest motiv, darul înţelepciunii şi cel al cunoştinţei trebuie să lucreze îngemănat, ceea ce ilustrează nevoia conlucrării celor cu daruri diferite.
Mântuitorul prezintă un caz în care credinciosul are nevoie de ambele daruri. El spune: “Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt (Marcu 13: 11). În repetate rânduri, ucenicii Domnului au fost nevoiţi să se apere în faţa mulţimilor, guvernatorilor, preoţilor şi împăraţilor; apostolul Pavel s- a putut apăra chiar în faţa Cezarului însuşi. Această cunoaştere care este darul Duhului se fundamentează pe orele lungi de studiu disciplinat prin care Dumnezeu ne învaţă, dar capacitatea de a aplica cele învăţate la situaţiile concrete depăşeşte studiul şi vine direct de la Duhul Sfânt. Înţelepciunea este un dar de la Duhul Sfânt, care ne arată cum să folosim cunoaşterea.
Cunoştinţa, în mod evident, are de- a face cu cunoştinţa despre Dumnezeu, Hristos, Evanghelie şi aplicaţiile Evangheliei în viaţa creştină. Pavel spune mai departe: “ Şi noi n- am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le- a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi voribim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt” (1 Corinteni 2: 12, 13).
Este interesant că Petru a spus: “creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3: 18). Prin părtăşia cu Dumnezeu câştigăm o cunoaştere şi o înţelepciune cu mult mai mare decât are lumea, iar credincioşii cărora le- au fost date acestea într- o măsură deosebită pot considera că au darul cunoaşterii şi al înţelepciunii.
Rugăciunea lui Pavel pentru efeseni este: “…ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui” (Efeseni 1: 17- 23). De asemenea, pentru coloseni, el se roagă: “…să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească, ca astfel să vă purtaţi înt- un chip vrednic de Domnul, ca să- I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu” (Coloseni 1: 9, 10).