Darul înţelepciunii
“De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune;”1 Corinteni 12: 8
În 1 Corinteni 12 se găseşte lista majoră a darurilor spirituale, daruri care, într- un anumit sens, sunt repetate şi în Romani 12. Apostolul Pavel întăreşte ideea că aceste daruri sunt daruri supranaturale ale Duhului: “Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh.” (1 Corinteni 12: 4) Nimeni nu le poate produce pe cale naturală sau ca efect al propriului efort. În plus, trebuie să remarcăm că fiecare din aceste daruri este direcţionat mai degrabă spre nevoile Trupului decât spre nevoile celui care este folosit de Duhul pentru a manifesta darul respectiv.
Putem avea trei feluri de înţelepciune. Prima este înţelepciunea naturală, dobândită genetic. A doua o câştigăm prin învăţare. A treia vine direct de la Dumnezeu şi este asociată cu lucrarea Duhului Sfânt.
Fiecare dintre noi are o anumită înţelepciune spirituală, dar acela care are acest dar are înţelepciunea într- o măsură deosebită. Ea poate fi definită ca fiind capacitatea cuiva de a lua decizii corecte pe baza cunoştinţelor pe care le posedă. Credinciosul înzestrat cu darul vorbirii despre înţelepciune are capacitatea de a primi, a cunoaşte şi în mod deosebit de a prezenta celorlalţi credincioşi înţelepciunea lui Dumnezeu. Acest dar ne permite accesul la depozitul nelimitat al înţelepciunii lui Dumnezeu (Romani 11: 33). Uneori, acesta ar putea fi un cuvânt de înţelepciune pentru a călăuzi Biserica, aşa cum s- a întâmplat în Fapte 6: 2- 4; 15: 13- 21. De asemenea, este posibil ca acesta să împlinească promisiunea Domnului Isus din Luca 21: 15, potrivit căreia ni se va da “o gură şi o înţelepciune, căreia nu- i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştrii.”
Înţelepciunea credinciosului înzestrat cu acest dar îi îndreaptă pe oameni în permanenţă spre Dumnezeu, în mijlocul frământărilor lor zilnice. Precum Duhul îi dezvăluie înţelepciunea lui Dumnezeu, tot aşa ceilalţi oameni se întâlnesc cu Dumnezeu prin cuvintele lui.
Primul martir a avut acest dar al Duhului Sfânt, încât vrăjmaşii “nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.” (Fapte 6: 10) Mai mult decât atât, credinciosul care are acest dar va corespunde în modul lui de manifestare cu descrierea prezentată de Iacov: “ Înţelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.”
Pastor Ioan Cocîrţeu