Darul tămăduirilor
”…altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh…”
1 Corinteni 12: 9

Fără îndoială că darul vindecărilor vine de la Duhul Sfânt. În Vechiul Testament întâlnim nenumărate cazuri de vindecări și, bineînțeles, Noul Testament este plin de situații în care Domnul Isus și ucenicii Lui i- au vindecat pe cei bolnavi. Apoi de- a lungul istoriei Bisericii creștine s- au înregistrat foarte multe cazuri de vindecări trupești.
Lucrarea de vindecare fizică prin mijloace spirituale este deseori asociată cu așa- zișii tămăduitori prin credință. Mulți dintre aceștia pretind că au darul de a vindeca sau cel puțin o putere deosebită. Zeci de mii de oameni se îngrămădesc în jurul acestor tămăduitori și sute de mii sunt îndemnați să scrie anumitor predicatori care spun că au acest dar. În ultimii ani credința creștină și vindecările fizice au atras atenția maselor.
Cu discernământ trebuie să ne dăm seama că bolile și diferitele grade de infirmitate sunt o parte din viață. Sunt credincioși care cred că atunci când ești bolnav nu este necesar, decât în ultimă instanță, să consulți un medic. În fața lor sunt deschise câteva posibilități: ei pot să creadă că Dumnezeu îi va vindeca, situație în care se pune mai mult problema darului credinței decât a celui de a tămădui sau pot să se ducă la cineva despre care cred că are darul vindecării. Darul vindecării înseamnă că persoana care- l are poate să facă exact ceea ce a făcut Domnul Isus. Prin puterea care i- a fost dată de Duhul Sfânt poate să- l tămăduiască pe cel bolnav imediat și definitiv: o mână ruptă se vindecă instantaneu, cancerul dispare, plămânii se însănătoșesc.
Vindecarea bolilor trebuie privită dintr- o perspectivă largă. Ea poate să vină și vine de la Dumnezeu prin darul vindecărilor și prin darul credinței, dar poate veni de asemenea prin folosirea mijloacelor medicinei. Dacă medicația nu ne stă la dispoziție sau dacă medicii au declarat cazul incurabil, iar Dumnezeu ne- a pus pe inimă dorința de a privi la El prin credință în vederea realizării imposibilului, atunci trebuie să urmăm călăuzirea Sa. Dar aceasta trebuie să vină de la Dumnezeu și nu în urma insistențelor celor din jur. Medicamentele și doctorii sunt de asemenea de la Dumnezeu !
Știu că Dumnezeu tămăduiește în anumite situații conform voii Lui. În același timp, Dumnezeu nu alege întotdeauna vindecarea noastră. În toată Scriptura nu găsim vreo dovadă care să ne permită să credem că voia lui Dumnezeu este să- i vindece pe toți oamenii de toate bolile. Dacă însă Duhul Sfânt dă unui bolnav sau celui care se roagă pentru el darul credinței că persoana respectivă se va vindeca, atunci putem fi siguri că bolnavul se va vindeca. Adevărata credință implică o completă încredințare a vieților noastre în voia lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, chiar dacă Dumnezeu hotărăște să nu ne vindece. Aceasta înseamnă că suntem gata să primim vindecarea, dar în același timp suntem gata să rămânem cu suferința sau chiar să murim.
Așa că dacă Dumnezeu îngăduie o boală și refuză să facă vindecarea, noi trebuie s- o acceptăm cu mulțumire. Și noi ar trebui să- L rugăm să ne învețe tot ceea ce vrea să învățăm prin acea experiență, inclusiv modul în care- L putem proslăvi pe El prin ea.

Pastor Ioan Cocîrțeu