PURITATEA DRAGOSTEI CREȘTINE
”Dragostea să fie fără prefăcătorie…” Romani 12: 9 a
Cel mai mare lucru în viața de credință este dragostea. Ea este punctul de start al experienței creștine. Ea este realitatea supremă. Pavel spunea: ”Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 1 Corinteni 13: 13.
Dragostea creștină este lipsită de orice motivații egoiste, împliniri carnale, scopuri firești. Ea pornește dintr- o inimă curată și mișcată de puterea lui Hristos.
Minunata revelație
Cine este Făuritorul acestui sentiment ? De unde începe dragostea ? De sentimentele noastre sunt responsabili doi stăpâni. Sentimentele bune sunt generate de Dumnezeul suveran, iar sentimentele rele vin de la Stăpânitorul lumii acesteia. Așadar, minunata revelație a dragostei vine de la Dumnezeu (1 Ioan 4: 7). Omul, fără de Dumnezeu, n- ar fi știut ce este dragostea.
În El avem un caracter al dragostei
Dumnezeu S- a înobilat pe Sine cu dragoste. Dragostea Lui a fost gândită și creată în El Însuși. În dragoste a făcut o lume perfectă, în dragoste a creat făpturi minunate, în dragoste are atitudine de milă, de îndurare, de iertare, etc. ”…își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni…” Exod 34: 7
În El avem un exemplu al dragostei
Nu doar S- a prezentat ca Dumnezeu al dragostei, ci a și demonstrat dragostea. Chiar nu poți să te gândești la o expunere a dragostei mai perfectă decât aceasta: Unicul Fiu al lui Dumnezeu să moară cumplit pentru cineva care nu merită. Ce dragoste de Dumnezeu…. !
În El avem un îndemn al dragostei
Ioan 13: 34: ”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții, cum v- am iubit Eu…” Ce câștigați suntem, știm ce așteaptă Dumnezeu de la noi !
Teribila posibiltate
Să denaturezi dragostea, să intervi tu ca om în ceva perfect creat de Dumnezeu. Ipocritul modulează dragostea după situație, după oameni, după timp. Riscul este să fim asimilați de un asemenea fel de dragoste !
Să lipsească dragostea
Chiar așa, în realitate să lipsească, iar în aparență să fie din belșug- să mimezi dragostea. Da, să zâmbești, dar să nu iubști. Să plângi, dar să nu simți. Să declari, dar să nu fie adevărat.
Să denaturezi dragostea
Să știi despre dragoste, să- i cunoști dimensiunea, dar să nu o aplici așa, ci cum vrei tu. Altfel spus, să redefinești dragoste pentru tine. Ex. ”Eu iubesc dacă…, Dragostea mea este doar atât și așa…”. Dragostea înseamnă jertfă, dragostea înseamnă iertare.
Să plafonezi dragostea
Știm despre plafonare în cunoaștere, în prestarea unei activități- atingerea unui prag care te automulțumește. Vreau să o spun: Există plafonare în dragoste ! Iată chemarea Scripturii: ”Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți…” 1 Tesaloniceni 3: 12.
Binecuvântata oportunitate
Dragostea creștină nu este o atitudine, ci o acțiune- iubirea întotdeauna face ceva. În 1 Corinteni 13: 4- 7 sunt prezentate o serie de acțiuni ale dragostei. Știți care- i oportunitatea ? Să trăim anumite lucruri exact așa cum ni le- a lăsat Dumnezeu.
Să iubești prin fapte
Iubirea biblică împlinește nevoile oamenilor. ”Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul” 1 Ioan 3: 18.
Să iubești pe vrăjmași
Dragostea omenească răspunde numai la dragoste, dragostea dumnezeiască răspunde și la ură. ”Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine ? Și păcătoșii iubesc pe cei ce- i iubesc pe ei.” (Luca 6: 32). Acesta este nivelul la care vrea să ne aducă Dumnezeu.
Să iubești ca preocupare
1 Corinteni 16: 14: ”Tot ce faceți, să fie făcut cu dragoste !”
Iubiți- vă mult !!!