Doua locuri care s-au succedat ca timp și sunt legate în mod direct de poporul Israel.
La Sinai Dumnezeu le-a dat Legea, cea mai perfecta constituție a unei tari. Prin pustie, Dumnezeu ii conducea spre tara Canaanului, o tara a superlativelor. La Sinai israelitii au auzit ce vrea Dumnezeu sa le spună, prin pustie au vazut ce poate Dumnezeu sa le facă. La Sinai S-a revelat un Dumnezeu desăvârșit în mesajul Lui către om, prin pustie s-a putut vedea un Dumnezeu atotputernic în toate faptele Sale. Multe se mai pot spune despre pustie și Sinai privind lucrurile prin ochii lui Dumnezeu.
Din perspectiva umana, Sinaiul li s-a părut locul în care învățătura este prea grea și “Pedagogul” prea aspru, iar pustia, o permanenta plângere, perioada de timp în care, credeau ei, Dumnezeu vrea să-i nenoroceasca. La Sinai au auzit învățături care urmăreau desăvârșirea lor și posibilitatea ca prin ele sa devina remarcabili în mijlocul altor popoare. Prin pustie s-au scârbit de mâncarea pregătită de Însuși Dumnezeu și strigau tânjind după meniul Egiptului. N-au mai vrut sa fie Sinaiul și vorbirea lui Dumnezeu, vroiau sa schimbe direcția călătoriei din dus spre întors, din “către Canaan, înapoi spre Egipt.”
Dragi prieteni, suntem ca evreii de multe ori. Sinaiul ni se pare prea înalt și pustia prea calda. Sinaiul ne sperie, pustia ne produce scârbă…..Oare unde sa ne mai ducă Dumnezeu ?
Ni se pare prea grea învățătura Lui, iar purtarea de grija, știți “prepelitele, mana și apa din stanca”, apogeul saturației și al dezgustului ! Cum sa nu ne mai vorbească Dumnezeu ? Cum sa nu ne mai poarte de grija către Canaan ? Ați vrea asa ceva ?
Lăsati Sinaiul și apreciați pustia ! După Sinai urmează posibilitatea unui popor desăvârșit, iar după pustie reala posibilitate a Canaanului.

Pastor Ioan Cocirteu