“Rugăciune ori acţiune” sau “rugăciune şi acţiune” ?
Dragi creştini, doresc să vă aduc în atenţie lucruri pe care dumneavoastră le ştiţi deja, aţi crescut cu ele, le-aţi experimentat, dar pe care fie le-aţi neglijat, fie le-aţi uitat. Biserica este formată din persoane atât de diferite între ele : caractere diferite, temperamente diferite, capacităţi intelectuale diferite, culturi diferite …… şi totuşi este turma aceluiaşi Păstor , ce formează acelaşi popor, “poporul lui Dumnezeu ” , “o seminţie aleasă “, “un neam sfânt”, un popor pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui . Ca să ce ? Ca indivizii să sublineze diferenţele dintre ei, diferenţe de abordare, de viziune, de strategie, de…….. NU , nicidecum ! Scopul acestui popor este cel trasat de Dumnezeu, care e suveran şi este acesta : “ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată ;” . Să facem acest lucru prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie, exploatând la maximum diferenţele dintre noi, într-o unitate perfectă demnă de Domnul Isus.
Am înţeles că dacă suntem în “război ” atunci e nevoie în egală masură de rugăciune şi acţiune. Vă amintesc că poporul Israel era în razboi şi în acest caz Iosua era în vale , în plină acţiune, iar Moise era pe munte sub povara rugăciunii . N-a fost mai bun Iosua ,care se lupta, decât Moise care se ruga. Şi n-a fost mai bun Moise ,care mijlocea, decât Iosua care acţiona. Aceşti lideri au fost buni doar împreună dar şi mai bun decât ei a fost Dumnezeu care le-a dat biruinţa. Iubiţi creştini în anul acesta se poartă ” unitate în diversitate” , acelaşi scop, metode diferite. Deci fie că ne rugăm, fie că acţionăm elegant şi inteligent, să o facem cu lepadare de noi înşine , cu dragoste şi sub deplina călăuzire a Duhului Sfânt. Iată exemplul înaintaşilor noştri – Faptele Apostolilor 16: 22-40 . Pavel şi Sila în ” războiul generaţiei lor ” s-au rugat (F.A. 16:25), au acţionat (F.A. 16:28), au protestat (F.A. 16:37) şi, mai presus de toate, aceştia au vestit Evanghelia. Oare ce a adus biruinţa? Dumnezeu, care le-a ascultat rugăcinea, i-a împuternicit în acţiune, i-a întărit, dar i-a şi susţinut în protestul lor onest şi rezonabil.
Dragi creştini, trebuie să ne cunoaştem şi să ne apărăm drepturile noastre, care sunt tot mai des călcate în picioare. Pentru acest lucru, noi trebuie să ne rugăm, să acţionăm, şi să protestăm dacă este necesar, urmărind scopul poporului lui Dumnezeu . “…. să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată ; ”
Eu cred şi mărturisesc că Dumnezeu poate şi vrea să dea poporului Său biruinţa şi astăzi, aşa cum a făcut-o cu credincioşie în consumarea istoriei salvării rasei umane .
Cu dragoste şi aleasă preţuire pentru voi toţi !
diacon Daniel Fărcuţ