FacebooktwitterredditpinterestmailFacebooktwitterredditpinterestmail

Dumnezeul cel adevarat, Creatorul, Stapanul tuturor lucrurilor, Cel fara de inceput si fara de sfarsit ne suprinde intr- o maniera atat de binefacatoare pentru noi oamenii. Apostolul Pavel ne ajuta sa intelegem cum se intampla lucrul acesta: “Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Si voi n- ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava ! adica: Tata !” (Romani 8: 14, 15). Iata ca, prin lucrarea Domnului Isus Hristos si prin prezenta Duhului lui Dumnezeu in noi, putem sa- L numim pe Dumnezeu TATA.

V- as provoca sa ne oprim putin si sa meditam la relatia aceasta de TATA- FIU sau altfel spus la relatia dintre noi si Dumnezeu. Ce implicatii sunt in acest adevar biblic?

Putem vorbi despre o grija parinteasca. Prin definitie, un tata are marea datorie sa se ingrijeasca de copiii lui. De nu o face este vinovat inaintea lui Dumnezeu. Asadar, el trebuie sa asigure toate lucrurile necesare pentru cresterea propriului copil. Tot asa Dumnezeu in calitate de Tata ceresc este preocupat de copiii Sai. Invatatura Domnului Isus este clara: “Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer !” Bineinteles ca Dumnezeu este bun cu toti oamenii, dar cu cei nascuti din El manifesta o grija deosebita. El se ocupa de nevoile noastre fizice, dar are in vedere mai presus de atat tot ce tine de cresterea noastra spirituala. Petru spunea: “…ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire…” (1 Petru 2: 2). Provacare pentru noi este aceea de a redescoperi grija Tatalui nostru ceresc !                    Putem vorbi despre o disciplina parinteasca Intr- o familie care functioneaza bine, cu siguranta este si disciplina. Tata mai si cearta, mai si pedepseste, dar cu folos. Dragostea pentru copil trebuie sa stea in spatele tuturor actiunilor lui. In Evrei 12: 6, 7 este scris: “ Caci Domnul pedepseste pe cine- l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.” Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal ?” Nu e usoara disciplina, si nici macar de dorint, dar cu siguranta prinde bine. Ce-ar fi cu noi de nu ne- ar mai pedepsi Dumnezeu ? Lasati liberi fara corectare, poate fara nuia ar insemna ca Tatal ne-a abandonat. Acesta ar fi un lucru tragic ! Intelepti vom fi atunci cand Il rugam pe Tatal nostru sa nu ne scape din privirea Lui. Lucrurile gresite din viata noastra sa le corecteze. Daca trebuie sa ne si pedepseasca…..spre binele nostru vesnic.

Putem vorbi despre o pretentie parinteasca Ce este tatal si cine este tatal trebuie sa se reflecte si in copil. Tatii cu pretentii nu accepta ca proprii lor copii sa creasca oricum. Ei cer anumite standarde la care trebuie sa ajunga si copiii lor. In comportament, in pregatirea scolastica, in bunele maniere, in vorba, in trai, in port trebuie sa fii acolo undeva sus. Acolo sunt copiii tatilor cu pretentii, nu- I asa ? Ce asteptari are Tatal nostru ceresc de la noi ? “Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus. “ (1 Ioan 2: 6) Sa fim ca Domnul nostru, acesta este obiectivul pe care trebuie sa ni- l fixam. Cat din El este si in noi, fiecare poate raspunde in dreptul lui ?!

Inchei cu intrebare lansata de Dumnezeu prin proorocul Maleahi: “…Daca sunt Tata, unde este cinstea care Mi se cuvine ?…” Frati preaiubiti de Domnul, sa fim fii destoinici pentru ca avem un Tata vrednic !

“…care esti in ceruri !”  Cineva de pe pamant e ca noi sau aproape ca noi. Poate, putin mai puternic, putin mai frumos, putin mai bogat, putin mai sanatos, putin mai intelept…oricum suntem pe aproape. Cine face diferenta este Cel din ceruri ! El este desavarsit si infinit mai presus de noi. Il cunoastem si El nu este un strain pentru noi, chiar daca este in ceruri. E Tatal nostru despre care am vorbit.

Fiind in cer, El stapaneste universul. De acolo, de sus, de la inaltimea dumnezeirii Sale, El tine in maini galaxiile, planetele, creatia si oamenii. El zice si se face, El porunceste si ia fiinta, El se manie si se cutremura pamantul, El iubeste si totul in jur vorbeste despre slava Lui. E cineva ca El ? “ De aceea oamenii trebuie sa se teama de El…” (Iov 37: 24) Este Dumnezeu, dar are si pozitia, si locul pe care Il merita, este in cer. Bineinteles, ca El nu ramane si nu poate fi izolat acolo. Prezenta Lui inunda orice ungher de viata si de moarte, de inaltime si adancime, de credinciosie si necredinta, de fapta si gand….de tot ce se vede si ce nu se vede. Sa nu uitam ca fiind in cer detine controlul. Chiar si asupra vietii noastre !

Fiind in cer, El pregateste vesnicia. Ce este in cer este etern, nu moare niciodata. Fiind acolo El pregateste Patria cereasca, rasplata bine meritata pentru cei credinciosi, sarbatoarea care nu se va termina niciodata. El este in cer, pe proprietatea Lui si cand ne vom desparti de pamantul acesta ne va primi in casa Lui. De la ceva limitat vom merge la ceva fara de margini. De la ceva relativ vom merge la ceva absolut. De la ceva pervertit vom merge la ceva perfect. El ne cheama in casa Lui si prin Scriptura ne prezinta viata de acolo, dimensiunile casei, facilitatile resedintei ceresti, atmosfera ce va dainui nu pentru o zi sau o noapte, ci pentru o vreme fara sfarsit. Sfintii ne vor fi frati si prieteni, patriarhii ne vor fi colegi in corul inchinarii, cu ingerii chiar ne vom ruga… Ce frumos va fi in cer !

Fiind in cer, El mantuieste omenirea. Numai cineva fara pacat, in afara universului uman putea sa faca ce a facut Dumnezeu. Atat de mare si de costisitoare a fost vinovatia noastra incat eram condamnati la moarte vesnica. Din cer insa, Dumnezeu L- a trimis pe Domnul Isus, Fiul Sau, ca sa moara la Golgota pentru mantuirea fiecaruia dintre noi. Duhul Sfant care ne convinge sa capitulam in fata dragostei lui Dumnezeu a fost trimis tot de la Tatal ceresc. Iata cum se leaga lucrurile: salvarea rasei umane a fost planificata in cer, Domnul Isus a venit pe pamant parasind Gloria cereasca, Duhul Sfant se pogoara de la Tatal, iar noi vom fi proslaviti dupa modelul Mantuitorului, adica in cer. Fara indoiala, numai o investitie cereasca putea sa reabiliteze o ruina omeneasca.

Preamarit sa fie Domnul ca putem sa- I spunem fara nici o rezerva: “Tatal nostru care esti in ceruri…”

 

Ioan Cocîrţeu