“…acei optsprezece inși, peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeți ca au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim ? Eu va spun: nu…” Luca 13: 4,5

O tragedie aici, un cataclism dincolo, lângă noi un accident cu pierderi de vieți omenești, la capătul țării o explozie cu zeci și zeci de victime, într-o parte un atentat terorist, în alta o distracție transformată în nenorocire.
Bineînțeles, e doar un tablou format și alcătuit din piese reale. Ele sunt acele întâmplări care ne zguduie și pe care nu le-am vrea a fi reale niciodată, dar totuși sunt.
Vis a vis de ele se nasc întrebarile: “Oare de ce a îngăduit Dumnezeu asa ceva ?”, “Cine-i vinovatul ?”, “Nu s-a putut evita asa ceva ?” sau “Ce păcate au avut de li s-a întâmplat aceasta ?” Da, celor care privesc dramele lumii, le vine gândul acesta: “S-a întâmplat pentru ca erau păcătoși sau foarte păcătoși !” Vreau sa va spun ca nu întotdeauna este asa. Nu exclud pedeapsa pentru pacat, de un fel sau altul si în cele mai severe moduri din economia lui Dumnezeu, dar nu toate nenorocirile pământului au drept cauza păcatul. Oare putem trage concluzia ca dacă nu ni s-a întâmplat noua ceea ce li s-a întâmplat lor, suntem mai buni decât ei ? Oare putem gândi ca ei au fost mai păcătoși decât noi ? Ar fi greșit!
Dragi prieteni, tragediile lumii nu sunt pentru morți, ci sunt pentru vii ! Morții nu mai au ce învață și a fi hermeneutici fata de ei s-ar prea putea să greșim în demersul nostru. Viii însă, trebuie sa ia aminte. Care-i învățătura Fiului lui Dumnezeu? “…dacă nu va pocăiți, toți veți pieri la fel.”
Mai devreme sau mai târziu, unora dintre noi ni se pot întâmplă astfel de lucruri, pocăința însă, e mijlocul de a nu pieri și cu sufletul odată cu trupul. Trupul poate fi nimicit, Dumnezeul suveran are rațiunile Lui și nu putem întreba “de ce ?”, dar sufletul poate fi salvat de noi, de fiecare, prin pocăință!
Sa fim păziți de Dumnezeu.

Pastor Ioan Cocirteu