Noi credem si marturisim ca Sfintele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfant. Ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu scris, o revelatie dumnezeiasca pentru neamul omenesc, sunt izvorul fara gres al constiintei de Dumnezeu. Galateni 1:11 “…Evanghelia…nu este de obarsie omeneasca…ci descoperirea lui Hristos”. 2Petru 1:21 “nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant”. 2Timotei 3:16 “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu…” Ioan 10:35 “…Scriptura nu poate fi desfiintata…” Ioel 2:28 “…voi turna Duhul meu…si fiii si ficele vor prooroci…” Matei 10:20 “…Duhul Tatalui meu va vorbi in voi…” 1Cor. 2:10 “…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…” 11:23 “…am primit de la Domnul ce v-am invatat”…
Biblia-Cuvantul lui Dumnezeu scris prin inspiratia Duhului Sfant este singura regula si norma de credinciosie si purtare in viata aceasta. Efeseni 1:13″…dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului [Evanghelia mantuirii noastre] ati crezut…” 2Timotei 1:13 “Dreptarul invataturilor sanatoase…tine-l cu credinta” Rom.10: 17 “…credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu” 2Tim. 3:17 “Scriptura …este de folos…pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna” Psalmul 119:105 “Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele”.
Biblia este singura autoritate in materie de religie; ea este suficienta pentru invatatura noastra. Astfel nu este nevoie de sprijinul traditiei. Matei 15:6 “…ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre” Ioan 17:17 “Cuvantul Tau este adevarul” Ioan 5: 39 “…cercetati Scripturile…” Isaia 34:16 “Cautati in cartea Domnului si cititi…” Fapte 17:11 “cercetau Scripturile…” Ioan 20: 31 “…lucrarile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si crezand sa aveti viata…”
Noi credem si marturisim ca este un singur Dumnezeu, Creatorul, Sustinatorul si Stapanitorul tuturor lucrurilor. Geneza 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamanul…” Efes. 4:6 “Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor care este mai presus de toti si care este in toti”. Maleahi 2: 10 “N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?” Iov 31:15 “Oare nu ne-a intocmit acelasi Dumnezeu…?” Romani 1: 19,20 “…ce se cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu…insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El”. 11:36 ” Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Ps. 94: 9 ” cel ce a sadit urechea…a intocmit ochiul…” Fapte 17:24 “Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului”.
In Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cu desavarsire una si nedespartiti in fiinta lor. 2Cor. 13:14 “Harul Domnului nostru Isus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Duhului Sfant…” Matei 28:19 “…in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh…” 1 Ioan 5:7 “Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant si acestia trei sunt una”.
A] Dumnezeu Tatal Ioan 6: 27 “caci Tatal, adica insusi Dumnezeu…” 1 Petru 1:2 “…Dumnezeu Tatal…” Matei 11: 25 “…Tata, Doamne al cerului si al pamantului…” Marcu 14: 36 “…Ava, adica Tata…” Luca 22: 42 “Tata, daca voiesti…” 23: 34 “Tata iarta-i…” 23: 46 “Tata, in mainile Tale…” Fapte 2:33″…Dumnezeule…Tatal…” Rom. 15:6 “…Dumnezeu, Tatal de la care vin toate lucrurile…”
B] Dumnezeu Fiul, Isus Hristos Matei 16: 16″ Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu…” Ioan 1: 1 “…si Cuvantul era Dumnezeu” Luca 1: 32″…Fiul Celui Preainalt…” Fapte 8:37 “…Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” 9: 20 “…Isus este Fiul lui Dumnezeu” 2 Cor.1: 19 “…Fiul lui Dumnezeu…” 1 Ioan 2: 24 “…veti ramanea in Fiul si in Tatal” 3: 23 “…sa credem in numele Fiului Sau Isus Hristos…” 4:15 “Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu…” Ioan 20: 31″…ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu…”
C] Dumnezeu Duhul Sfant Ioan 4: 24 “Dumnezeu este Duh…” 2 Cor.3: 3 “…Duhul Dumnezeului celui viu…” 3: 17 “Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului…” Iov 33: 4 “Duhul lui Dumnezeu m-a facut…” Isaia 48: 16 “…Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Sau…” 1 Cor. 2:10″…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…”2: 12 “Duhul care vine de la Dumnezeu…” Ioan 15: 26 “…Duhul adevarului, care purcede de la Tatal…” 14: 26 “…Duhul Sfant pe care-l va trimite Tatal…” Luca 11: 13″…Tatal vostru din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer!” Fapte 5: 32 “…Duhul Sfant, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El…”
Noi credem si marturisim ca omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului – partea materiala – este facut din tarana, iar natura spirituala a omului e din Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Gen. 1: 27 “Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” Gen. 2:7 “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu”.
Dumnezeu a facut pe om fara prihana, perfect, dar nu desavarsit, cu vointa libera de a alege binele sau raul. Gen. 1: 31″Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune” Ecl. 7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana…” Gen. 2: 17 “Poti sa mananci dupa placere din orice pom…dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci” Ps.107: 17″…prin purtarea lor vinovata ajunsesera nenorociti”. Deut. 30:15 “Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul.”
Prin caderea in pacat omul a cazut sub blestem si a devenit incapabil de a trai voia lui Dumnezeu. Prin nasterea fireasca fiecare mosteneste samanta pacatului, inclinarea spre rau, firea pamanteasca. Rom. 5:12 “printr-un singur om a intrat pacatul in lume…toti au pacatuit…” 5:19 “…prin neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi…” 7:17 “…pacatul locuieste in mine…” 7:18 “stiu ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-I drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac” 7:20 “…fac ce nu vreau sa fac…” 7:23 “…vad in madularele mele o alta lege care…ma tine rob legii pacatului.”
Omul fiind fiinta libera e raspunzator inaintea lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele si gandurile sale. Toti oamenii trebuie sa moara, iar dupa moarte urmeaza judecata si rasplatirea vesnica. Rom. 14:12 “Fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” Mat. 12:36 “…oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.” 2Cor. 5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Evrei 9:27 “oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea urmeaza judecata.”
Noi credem si marturisim ca omul este creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, pentru preamarirea Sa si o viata fericita in El, a fost ademenit de diavol devenind neascultator de porunca lui Dumnezeu si astfel a intrat in lume pacatul si blestemul. Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu fie intr-o actiune, dispozitie sau atitudine. Gen. 3:16 ” femeia a raspuns:”Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.” 1Ioan5:17 “orice nelegiuire este pacat.” Rom. 14:23 “Tot ce nu vine din incredintare este pacat.” Iacov 4:17 “cine stie sa faca binele si nu-l face, savarseste un pacat.” Ioan 8:34 “cine traieste in pacat este rob al pacatului.” Rom. 6:13 “sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre …” Ecles.7:29 “Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii.” Ps. 51:4 “Impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta.” Efes. 2:1-3 “…morti in greselile si in pacatele voastre…intre ei eram si noi odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voia firii pamantesti…”Deut. 9:7 “…tot razvratiti impotriva Domnului ati fost!” 1 Ioan 3:4 “Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege.”
Universalitatea pacatului: toti oamenii sunt pacatosi. Rom. 3:23 “…toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Ecles.7:20 “pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele, fara sa pacatuiasca.” Iov 15:16 “…omul care bea nelegiuirea ca apa.” Rom. 5:12 “…si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina ca toti au pacatuit.” 1 Ioan 1:8 “daca zicem ca nu avem pacat ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.” 1 Imp. 8:46″…caci nu este om care sa nu pacatuiasca.”
Consecinta pacatului: moartea spirituala. Rom. 6:23″…plata pacatului este moartea…” 5:12 “prin pacat a intrat moartea…” Gen. 2:17″…vei muri negresit.” Iacov 1: 15 “…pacatul odata faptuit aduce moartea.”
Noi credem si marturisim ca mantuirea este absolvirea omului de urmarile calcarii legilor divine. Ea are de-a face cu natura omului si cu faptele facute de el. Omul nu se poate mantui pe sine. El nu se poate spala de pacatele sale, nu se poate dezvinovati si nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru pacat. Ier.2:22 “chiar daca te-ai spala cu silistra, chiar daca ai da cu multa soda, nelegiuirea ta tot ar ramanea scrisa inaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.” Rom. 1:20 “…nu se pot dezvinovati…” Amos 9:2,3 “De-ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor, si de acolo ii va smulge mana Mea …de s-ar ascunde de privirile Mele chiar in fundul marii, si acolo ii voi porunci sarpelui sa ii muste.”
Omul nu-si poate crea merite, prin fapte bune ca sa-si acopere trecutul vinovat si sa-si dobandeasca mantuirea. Rom. 3:20″…nimeni prin faptele legii.” Is.64:6 “toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita.” Ier.13:23″…ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul?”
Mantuirea e prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se da gratuit, fara sa o meritam. Faptele bune sunt roade ale mantuirii. Tit 2:11 “harul lui Dumnezeu…aduce mantuire…” Efes.2:8,9 “prin har ati fost mantuiti…nu prin fapte.” Fapte 15:11 “…suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.” Tit 3:5 “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi.”
Mijlocul de mantuire este Domnul Isus, care a fost rastignit in locul nostru. Un alt mijloc de mantuire [cruce, taine, sfinti] nu exista. Fapte 4:12 “in nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” 1 Ioan2:2 “El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre…” Is. 53:5 “El era strapuns pentru pacatele noastre…”Efes.1:7 “In El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor…” 2 Cor. 5:18 “Dumnezeu…ne-a impacat cu El prin Isus Hristos.” Rom. 3:24,25 “…sunt socotiti neprihaniti…prin harul care este in Isus Hristos…Dumnezeu l-a randuit sa fie o jertfa de ispasire.”
Aceasta mantuire savarsita pe cruce, care se poate primi in mod gratuit, e pentru toti oamenii, indiferent de rasa, nationalitate sau clasa sociala. 1Ioan 2:2 “El este jertfa de rascumparare pentru pacatele… intregii lumi” Tit 2: 11 “harul aduce mantuirea pentru toti oamenii.” 1Tim.2:4 “Dumnezeu…voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti.”
Pentru ca omul pacatos sa se poata bucura de aceasta mantuire el trebuie sa indeplineasca doua conditii: pocainta si credinta. Ele sunt totdeauna nedespartite. – pocainta inseamna recunoasterea pacatului, parere de rau pentru el, parasirea lui si marturisirea lui in fata Domnului, adica intoarcerea la Dumnezeu. [Luca 15:11-24] – credinta inseamna primirea de catre pacatos a harului divin pe care il ofera Dumnezeu in Hristos, spre mantuire si viata vesnica. Marcu 1:15 “El zicea:…pocaiti-va si credeti in Evanghelie.” Luca 13:5 “Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Fapte 2:38 “Pocaiti-va , le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat.” Fapte 17:30 “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiintasi porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Fapte 16:31 “crede in Domnul Isus si vei fi mantuit.”
Noi credem si marturisim ca nasterea din nou este regenerarea vietii, inzestrandu-ne cu o dispozitie si o atitudine duhovniceasca sfanta; ea cuprinde intreg caracterul: intelectul, sentimentul si vointa. Astfel, fiecare pacatos, pentru a deveni credincios, trebuie sa fie nascut din nou. Ioan 3:7 “trebuie sa va nasteti din nou.”
Prin puterea sa proprie omul nu se poate naste din nou, nu se poate schimba. Ier. 13:23 “poate un etiopian sa-si schimbe pielea…? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele…?” Ioan 15:5 “Despartiti de Mine nu puteti face nimic.”
Fara nasterea din nou toate incercarile de a face fapte bune pe care sa le rasplateasca Dumnezeu in ziua judecatii, de a trai voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin nasterea fireasca noi mostenim o fire pacatoasa, care da roadele pacatului. Suntem ca si un paduret care nu poate aduce roade bune. Numai altoirea e ceea ce poate schimba firea. Matei 7:16-18″…pomul rau nu face roade bune…” Rom. 8:7 “ea [firea pamanteasca] nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna.” Mat.12:34″…cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune cand voi sunteti rai…?”
Nasterea din nou este lucrarea divina pe care o face Dumnezeu in viata pacatosului pentru a corespunde vointei Sale. Pentru ca un pacatos sa fie nascut din nou el trebuie sa se pocaiasca si sa creada, adica sa primeasca mantuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea nasterii din nou prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sfant. 1 Petru 1:23 “…ati fost nascuti din nou…prin Cuvantul lui Dumnezeu.” Iac. 1:18 “El…ne-a nascut…prin Cuvantul adevarului.” Ioan 3:5 “…daca ne se naste cineva din apa si din duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.” Efes.2:10 “noi suntem lucrarea Lui…”
Nasterea din nou nu este o imbunatatire a vietii, ci schimbarea radicala a vietii. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curatirea vietii exterioare, ci a vietii interioare. 2 Cor. 5:17 “caci daca este cineva in Hristos, este o faptura noua; cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” Rom. 6:4 “…sa traim o viata noua.” Col.3:9,10 “…v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui si v-ati imbracat cu omul cel nou…”
Nasterea din nou ne da calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face partasi firii dumnezeiesti, capabili de a trai voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire in viata noastra dupa cum, prin altoire paduretul nu este starpit, el continua sa existe insa fara sa i se dea posibilitatea de manifestare, tot asa e si cu nasterea din nou: firea veche e rastignita – pusa in imposibilitate de actiune – iar firea noua creste si aduce roada buna. Calitatea altoiului este cu totul deosebita de cea a paduretului: in esenta lemnului, in frunze si in fructe. Asa e si cu cel nascut din nou: toate lucrurile trebuie sa arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu. Ioan 3:6 “ce e nascut din carne e carne, si ce e nascut din duh e duh.” Gal.5:22-23 “roada Duhului este…”Mat. 7:17 “pomul bun face roade bune.”
Prin nasterea din nou devenim mostenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la mostenire vesnica e pe baza inrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e nascut din nou nu este copil al lui Dumnezeu si nici nu are drept la mostenirea vesnica. Rom. 8:17 “daca suntem copii, suntem si mostenitoriai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos.” Ioan 3:3 “daca un om nu se naste din nou nu poate vedea imparatia lui Dumnezeu.”
Noi credem si marturisim ca, dupa Noul Testament, totalitatea credinciosilor, fara deosebire de rasa, nationalitate sau clasa sociala, di toate timpurile, din cer si de pe pamant, formeaza Biserica lui Hristos; Biserica Universala. Aceasta Biserica nu este o organizatie pamanteasca vizibila, ci este organismul viu, spiritual, al celor mantuiti, adica al celor ce au crezut in Hristos si au fost nascuti din nou. Evr.12:23 “…Biserica celor intai nascuti, care sunt in ceruri.” Fapte 20:28″…Biserica Dimnului pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.” Mat.16:18 “…pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea.” Efes. 1:22,23″…Bisericii, care este trupul Lui.”
In limba greaca, cuvantul pentru Biserica [ekklesia] a insemnat o adunare a celor chemati de acasa si de la afacerile lor ca sa se ocupe cu chestiuni de interes public. Acest cuvant a fost adaptat pentru a numi nu numai Biserica Universala, ci si o Biserica Locala, organizata si independenta, a urmasilor lui Hristos dintr-o localitate, care se intruneau pentru inchinaciune. Biserica locala, dupa invatatura Noului Testament, este unitateavoluntara a unui grup credinciosi dintr-o localitate, nascuti din nou si botezati pe baza marturisirii personale a credintei lor in Domnul Isus Hristos, ca Mantuitorul lor. Ei se unesc impreuna cu scopul de a se inchina lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteste, de a se pastra curata credinta si invatatura crestina – potrivit cu invatatura Noului Testament – si de a colabora la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu. La inceput Biserica se intrunea in case particulare. Mat. 18:20 “Acolo unde sunt 2 sau 3 adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” Rom.16:5 “Spuneti sanatate Bisericii care se aduna in casa lor.” 1 Cor.16:19 “Aquila si Priscila impreuna cu Biserica din casa lor.” Col.4:15 “Spuneti sanatate lui Nimfa si Bisericii din casa lor.” Fapte 8:1 “Bisericii din Ierusalim…” Gal.1:22 “Bisericilor lui Hristos care sunt in Iudeea.” 1 Cor. 1:2 “Biserica lui Dumnezeu care este in Corint.”
Conducerea directa a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfant. Nu recunoastem grade ierarhice. Cei ce primesc anumite insarcinari sunt slujitori ai Bisericii, nu stapani care sa porunceasca. Col.1:18 “El [Hristos] este Capul trupului, al Bisericii.” Efes.1:22,23 “L-a dat Capetenie…Bisericii, care este trupul Lui.” 5:23 “Hristos este capul Bisericii.” 1 Petru 5:3 “Pastoriti…nu ca si cum ati stapani.”
Dreptul de membru al Bisericii nu se mosteneste, ci se primeste in mod individual prin nasterea din nou. Acceptarea in randurile membrilor unei Biserici locale se face in chip voluntar si personal in urma botezului, pe baza marturisirii credintei in Domnul Isus. Membrii, intre ei, se numesc frati si sunt egali in drepturi si indatoriri indiferent de rasa, nationalitate, clasa sociala sau pregatire educationala. Mat.23:8 “Voi toti sunteti frati.” Efes.5:30 “Noi suntem madulare ale trupului Lui.” Fapte 2:41″…au primit propovaduirea, au fost botezati si…la numarul ucenicilor s-au adaos aproape trei mii de suflete.”
Organizatia Bisericii locale e facuta pe principiul democratiei autonome. Programul dumnezeiesc are ca scop stabilirea Imparatiei lui Dumnezeu in inimile oamenilor, iar Bisericile sunt mijloacele alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslavi pe Dumnezeu, de a raspandi Evanghelia si prin partasia frateasca de a da cresterea spirituala necesara fiecarui membru in parte. Mc.16:15 “Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia.” Efes.4:11,12 “El a dat pe unii…pentru zidirea trupului lui Hristos.” 1 Cor.14:4″…cine prooroceste zideste sufleteste Biserica.” 1 Cor.14:5,12″…in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.”
Noi credem si marturisim ca in Bisericile din Noul Testament au fost diferite categorii de lucratori speciali, dar ele au avut numai doua clase de slujire care au condus demersurile spirituale si materiale ale Bisericii: batranii [prezbiteri, pastori, episcopi] si diaconi. Filipeni 1:1 “catre toti sfintii…care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii.”
1. Titlul de episcop, prezbiter si pastor au fost date celui mai inalt slujitor al Bisericii in Noul Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una si aceeasi slujba: supravegherea, pastorirea si carmuirea spirituala a Bisericii. Fapte 20:17,28 “Pavel a trimis la Efes si a chemat prezbiterii Bisericii…si le-a zis: Luati seama dar la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului.”
Pentru ca cineva sa fie in slujba aceasta trebuie sa aiba calitatile descrise de Pavel in 1 Timotei 3:1-7 si Tit 1:5-9. Metoda alegerii este aratata prin cuvantul grec xeirotonia [randuit] care inseamna si a vota cu ridicare de mana. Aceasta alegere se face de Biserica adunata in acest scop. Fapte 14:23 “Au randuit prezbiteri ni fiecare Biserica.”
Pastorul este supus si el disciplinei Bisericii, cand invinuirea este bine intemeiata. 1 Tim.5:19 “impotriva unui prezbiter sa nu primesti invinuirea decat din gura a doi sau trei martori.”
2. Diaconii sunt chemati a ajuta pe pastor in administrarea bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea sa cultive darnicia membrilor, sa inspire actiunile filantropice. Ei trebuie sa aiba calitatile aratate la 1 Tim.3:8-13. Insarcinarea atat a pastorilor cat si a diaconilor se face prin punerea mainilor. Fapte 6:6, 13:3 “…si-au pus mainile peste ei.” 1 Tim.4:14″…cu punerea mainilor de catre ceata prezbiterilor.
Noi credem si marturisim ca preotia in conformitate cu Noul Testament nu formeaza o clasa speciala, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea este universala. Fiecare credincios este un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fara alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericesti. 1 Petru 2:5 “Voi…sunteti…o preotie sfantasa aduceti jertfe duhovnicesti placute lui Dumnezeu prin Isus Hristos.” 2:9 “voi sunteti …o preotie imparateasca.” Apoc.1:6 “a facut din noi…preoti pentru Dumnezeu.”
Noi credem si marturisim ca Biserica Nou-Testamentala are doua simboluri: Botezul si Cina. Ele nu sunt taine.
1. Botezul. Cuvantul grec pentru botez este baptizo si inseamna afundare. Deci, insasi traducerea arata forma botezului ca e prin afundare si nu prin stropire. Afundarea se face o singura data, in numele Sfintei Treimi. Mat. 28:19 “Duceti-va si faceti uncenici din toate neamurile botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.”
Botezul este simbolul inmormantarii omului vechi si a invierii omului celui nou, a firii noi pentru o alta viata. Rom.6:4 “Noi deci prin botezul in moartea Lui am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.”
Botezul nu are calitatea de a curati pacatele; curatirea pacatelor o face numai sangele Domnului Isus. Botezul insusi este marturia publica a individului ca a primit deja aceasta curatire. Fapte 8:13,21 “Chiar Simon a fost botezat…Dar Petru I-a zis:…inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu…esti plin de fiere amara.” 1 Petru3:21 “…botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu.”
Pentru ca cineva sa fie botezat el trebuie sa primeasca mai intai mantuirea, ca sa aiba un cuget curat; trebuie deci sa fi indeplinit conditia mantuirii: pocainta si credinta. Copiii, intrucat nu pot marturisi ca au indeplinit aceste conditii nu pot fi admisi pentru botez. Marcu 16:16 “cine va crede si se va boteza va fi mantuit.” Fapte2:38 “pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat.” 8:36,37 “Uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat? Filip a zis: Daca crezi din toata inima se poate.”
2. Cina Domnului este simbolul mortii Domnului Isus in locul nostru. Ea se compune din paine si vin neamestecate. Painea franta ne aminteste de trupul Lui frant pentru noi, iar vinul ne aminteste de sangele Sau varsat pentru spalarea pacatelor noastre. Mat. 26:26-28 “Isus a luat o paine si, dupa ce a binecuvantat-o, a frant-o si a dat0o ucenicilor zicand: Luati mancati, acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicand: Beti toti din el; acesta este sangele Meu…”
Cina Domnului nu are calitatea de a ierta pacatele. Ea are doar menirea de a ne aminti ca pentru iertarea pacatelor noastre a trebuit ca trului Lui sa fie frant si sangele Lui sa fie varsat. Pentru acest scop El a poruncit ca noi sa facem Cina. Lc. 22:19″…sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1 Cor. 11:24,25″…sa faceti…spre pomenirea Mea…”
Cina se poate lua de catre toti cei ce si-au marturisit credinta in Domnul Isus si au fost botezati. Fapte 2:41,42″…au fost botezati si staruiau in frangerea painii…”
De fiecare data, la Cina, credinciosul trebuie sa-si faca cercetarea de sine. 1 Cor.11:28 “Fiecare, dar, sa se cerceteze pe sine insusi si asa sa manance din painea aceasta.”
Noi credem si marturisim ca ziua Domnlui este o randuiala crestina care trebuie tinuta continuu, petrecuta in inchinaciune si cugetare spirituala, atat in public cat si acasa. Spre deosebire de vechiul legamant mozaic, cand se tinea ziua a saptea, crestinii, ca membri ai noului legamant trebuie sa tina ziua intai a saptamanii [Duminica] care a fost sfintita de Dumnezeu prin invierea din morti a Fiului Sau si prin trimiterea Duhului Sfant.
Primii crestini au tinut-o ca zi de inchinaciune. In ea trebuie sa ne odihnim de lucrurile si distractiile trupesti, facem faptele milei si cele care sunt absolut necesare.
Sarbatori inchinate sfintilor nu avem. Mc. 16:9 “Isus, dupa ce a inviat in dimineata zilei intai a saptamanii…” Lc.24:1-6 “In ziua intai a saptamanii, femeile…au venit la mormant…n-au gasit trupul Domnului Isus…doi barbati, imbracati in haine stralucitoare…le-a zis:…a inviat.” Ioan 20:1 “In ziua intai a saptamanii…” Fapte 2:1-4 “In ziua Cincizecimii [Duminica] erau toti impreuna in acelasi loc…si toti s-au umplut de Duhul Sfant…”Apoc.1:10 “In ziua Domnului eram in Duhul…” Fapte 20:7 “In ziua intai a saptamanii eram adunati laolalta ca sa frangem painea.” 1 Cor.16:2 “In ziua intai a saptamanii fiecare din voi sa puna deoparte…”Ps.118:24 “Aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea.” Levitic 23:15,16 “de a doua zi dupa Sabat…sa numarati cincizeci de zile pana in ziua care vine dupa al saptelea Sabat; atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mancare.”
Noi credem si marturisim ca Biserica are dreptul de a exercita disciplina frateasca asupra membrilor care s-au abatut de la invatatura crestina a Cuvantului lui Dumnezeu prin atitudine, invatatura sau faptele vietii. Disciplina consta in mustrare, ridicarea drepturilor si excluderea din Biserica. Reprimirea unui exclus se va face la fel, pe baza marturisirii si indreptarii in urma pocaintei.
Mat.18:15-17 “Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el. Daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei spune-l Bisericii, si daca nu vrea sa asculte nici de Biserica sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames.” Tit 3:10 “Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari…” 2Tes.3:6 “In numele Domnului nostru Isus Hristos va poruncesc fratilor sa va departati de orice frate ce traieste in neoranduiala…” 1 Cor.5:11″…sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca iti zice frate, este curvar, lacom de bani, inchinator la idoli, defaimator, betiv sau hraparet…” 1 Cor.5:12,13 “…nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? …Dati afara pe raul acela.”
Noi credem si marturisim ca rugaciunea este starea de partasie intima cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sincera a launtrului nostru in fata Domnului. Din aceasta cauza nu avem carti de rugaciuni si nu indemnam pe altii sa invete rugaciuni pe de rost. Ps. 62:8 “…varsati-va inimile inaintea Lui!” Ps.142:2 “ma rog catre Domnul. Imi vars necazul inaintea Lui, si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui.”Filip.4:6″…in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu prin rugaciuni si cereri cu multumiri.”
Dupa starea inimii, rugaciunea poate fi de multumire, cerere sau mijlocire. 1 Tim.2:1″…sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri…” Efes.5:20 “multumiti totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.””
Rugaciunea trebuie adresata Tatalui in Numele Domnului Isus. El este singurul Mijlocitor intre om si Dumnezeu. Rugaciunile adresate sfintilor credem ca nu sunt in conformitate cu Sfintele Scripturi. Ioan 16:23″…orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, va va da.” 1 Tim.2:5″…este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos.”
Rugaciunea este absolut necesara vietii spirituale pentru cresterea, intarirea, ferirea de ispite si biruinta asupra vrajmasului. Lc. 18:1 “Isus le-a spus o pilda ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase.” 1 Tes.5:17 “Rugati-va neincetat.” Mat.26:41 “…va rugati ca sa nu cadeti in ispita.” Efes.3:16″…si-L rog…sa va faca sa va intariti in putere.”
Rugaciunea privata se poate face oriunde, iar rugaciunea comuna se face in partasie cu ceilalti credinciosi din Biserica. Mat.6:6 “tu cand te rogi intra in odaita ta…si roaga-te Tatalui tau care este in ascuns…” Mat.14:23″…s-a suit pe munte sa se roage.” Mat.26:36,39″…Isus a venit…in Ghetsimani…si s-a rugat.” Fapte 2:42 “Ei staruiau…in rugaciuni.” Fapte 12:5 “Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni.”
Rugaciunile pentru cei morti nu au fost practicate in Biserica crestina. Noi credem ca ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat dupa moarte, fara sa mai fie posibilitatea de schimbare de la un loc la altul. Lc.16:26 “…intre noi si intre voi este o prapastie mare asa ca cei ce ar vrea sa treaca …de acolo la noi sa nu poata.”
Noi credem si marturisim ca sfintirea este lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfant in viata pacatosului mantuit. Ea incepe la nasterea din nou si prin ea suntem facuti potriviti voii Lui. 1 Tes.4:3 “voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra.” 1 Petru 1:16 “Fiti sfinti caci Eu sunt sfant.” 1 Tes.4:7 “caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintenie.”
Ea inseamna curatirea de pacat si punerea deoparte a vietii pentru Dumnezeu, prin despartirea de lume. Curatirea de pacat este facuta de sangele Domnului Isus. 1 Ioan 1:7 “…sangele lui Isus, Fiul Sau, ne curateste de orice pacat.” 1 Cor.6:11″…ati fost spalati, ati fost sfintiti…” Evr.13:12″…Isus ca sa sfinteasca norodul cu insusi sangele Sau…”
Despartirea de lume si punerea la o parte pentru Dumnezeu se face prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfant, care ne da putere sa ne impotrivim ispitelor si sa traim voia Lui. Ioan 17:17 “sfinteste-I prin Cuvantul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.” Fapte 2:40 “Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.” 2 Cor.6:17″ Despartiti-va de ei, zice Domnul.” 1 Pet.1:2″…prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultare” 2 Cor.3:18 “…suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava prin Duhul Domnului.”
Sfintirea este o lucrare la care Dumnezeu isi are partea Lui, iar omul pe a lui. Dumnezeu, prin Duhul Sfant influenteaza vointa noastra si ne da puterea, iar omul accepta pentru sine, in totul, voia si puterea lui Dumnezeu. Filip.2:13 “Caci Dumnezeu…va da, dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea.” Evr.13:20,21 “Dumnezeul pacii…sa va faca desavarsiti in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui Col. 4:12″…pentru ca desavarsiti…sa staruiti in voia lui Dumnezeu.” Col.1:22,23, 2 Tes.1:11, etc.
Noi credem si marturisim ca, in conformitate cu Sfintele Scripturi, casatoria este oranduita de Dumnezeu. Gen.1:27,28 “Dumnezeu a facut pe om…parte barbateasca si parte femeiasca. Dumnezeu I-a binecuvantat si le-a zis:,,cresteti si inmultiti-va, umpleti pamantul si stapaniti-l.”
Casatoria este actul de buna voie prin care un barbat si o femeie consimt sa traiasca impreuna toata viata. Barbatului ii este ingaduit sa aiba o singura femeie, ca sotie; la fel si femeii ii este ingaduit sa aiba un singur barbat, ca sot. Dupa moartea unuia din soti, cel ramas se poate casatori. 1 Cor.7:39, Rom.7:2 “O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar daca-I moarebarbatul, este sloboda sa se marite…”
Intrucat si casatoria este o oranduiala cetateneasca, ea trebuie intai incheiata cu acte dupa legile statului, apoi urmeaza binecuvantarea Bisericii. Noi tinem ca cei ce sunt crestini sa incheie o casatorie numai in Domnul, adica numai cu credinciosi. 2 Cor.6:14 “Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi.” 1 Cor.7:39 “…este sloboda sa se marite cu cine vrea, numai in Domnul.”
Casatoria nu trebuie desfacuta prin divort. Divortul este un lucru oprit pentru cei credinciosi. Mal.2:16 “Caci Eu urasc despartirea in casatorie.” Mat.19:6 “Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.”
In cazul de adulter dovedit sau a unei parasiri rautacioase a caminului, credem ca Sfanta Scriptura admite divortul. Mat.19:9 “Isus le-a raspuns:,,…oricine is lasa nevasta, afara din pricina de curvie, si ia pe alta, preacurveste.” 1 Cor.7:15 “Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati.”
Noi credem si marturisim ca, potrivit cu invatatura Sfintei Scripturi si practica primilor crestini, membrii Bisericii sunt datori, in chip moral, sa contribuie din bunurile lor pamantesti de buna voie si dupa putinta la sustinerea cauzei Evangheliei. 2 Cor.9:6,7 “Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera; iar cine seamana mult, mult va secera. Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui, nu cu parere de rau sau de sila, caci pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu.” Exod 25:2″…sa-Mi aduca dar; sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima.” 35:5″…fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima.” 1 Cron.29:5 “cine vrea, sa-si aduca de buna voie darurile inaintea Domnului.”Rom. 12:8 “cine da sa dea cu inima larga.”
1. Sustinerea persoanelor ce se afla in slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsa. Filipeni 4:16,18 “Caci mi-ati trimis in Tesalonic…pentru nevoile mele. Am de toate si sunt in belsug…” Tit 3:13 “Ai grija de legiuitorul Zena si Apolo sa nu duca lipsa de nimic din ce le trebuie pentru calatoria lor.” 3 Ioan 6 “vei face bine sa ingrijesti de calatoria lor intr-un chip vrednic de Dumnezeu.” 1 Cor.9:14 “Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie.” Mat.10:10″…vrednic este lucratorul de hrana lui.” 1 Tim.5:18 “Caci Scriptura zice: sa nu legi gura boului cand treiera bucate, si vrednic este lucratorul de plata lui.”
2. Ajutorarea saracilor, orfanilor si vaduvelor. Fapte 11:29 “Ucenicii au hotarat sa trimita fiecare dupa puterea lui un ajutor fratilor care locuiau in Iudeea.” Rom.15:26 “caci cei din Macedonia si Ahaia au avut bunatatea sa faca o starngere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii care sunt in Ierusalim.” 1 Cor.16:1 “cat priveste strangerea de ajutoare pentru sfinti…” Ioan 12:7,8 “Isus a zis: …pe saraci ii aveti totdeauna cu voi…” Mat.25:40 “Adevarat va spun ca oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.” Deut.14:29 “…orfanul si vaduva…sa manance si sa se sature pentru ca Domnul Dumnezeul Tau sa te binecuvinteze…” Iacov 1:27 “Religiunea curata…este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor…”
3. Construirea de locasuri de inchinaciune. Exod 35:21 “Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus prinos Domnului pentru lucrarea cortului…” 1 Cron.29:1,9 “…lucrarea este insemnata, caci casa aceasta nu este pentru om, ci pentru Dumnezeu. Poporul s-a bucurat de darurile de buna voie, caci le dadeau cu draga inima Domnului…” Ezra 2:68,69″…au adus daruri de buna voie pentru Casa lui Dumnezeu…au dat la visteria lucrarii, dupa mijloacele lor…”
Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este mijlocitorul nostru randuit in mod divin intre Dumnezeu si om. Luand asupra Sa natura omeneasca, totusi fara pacat, El a suferit si a murit pe cruce pentru mantuirea pacatosilor. El a fost ingropat, a inviat a treia zi si s-a inaltat la Tatal, la dreapta Caruia traieste pururea ca sa mijloceasca pentru poporul Sau. El este singurul mijlocitor, Profet, Preot si Imparat al Bisericii Sale. 1 Tim.2:5″…este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Omul Isus Hristos.” Evrei 8:6 “…Hristos a capatat o slujba atat de inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El e mai bun.” 9:15 “…El este Mijlocitorul pentru ca prin moartea Lui sa capete vesnicia…” 9:24 “Hristos…a intrat chiar in cer, ca sa se infatiseze acum pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.” 12:24 “…de Isus, Mijlocitorul…” 7:25 “…traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei…” Fapte 7:56″…vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ps. 110:1 “Domnul a zis Domnului meu ,,sezi la dreapta Mea…” 1 Pet.3:22″…Isus Hristos, care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce s-a inaltat la cer…” Rom.8:34 “Hristos…sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi.” 1 Ioan 2:1 “Dar daca cineva a pacatuit avem la Tatal un mijlocitor, pe Isus Hristos…”
Noi credem si marturisim ca un credincios mantuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos in urma pocaintei persoanle si a credintei, este pastrat in aceasta stare de har prin puterea lui Dumnezeu pana in clipa de necredinciosie [cand de buna voie paraseste aceasta pastrare]. In acest scop a daruit credinciosilor Duhul Sfant sa-I mangaie, lumineze, calauzeasca si sa-I desavarseasca. Aceasta conlucrare intre Duhul Sfant si om se vede in toate laturile vietii. In ramanerea in har, se implineste vointa omului cu vointa divina, lupta lui, care e sprijinita de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele si incercarile pacatului. Isaia 41: 10-13 “…Eu sunt cu tine…eu iti vin in ajutor.” Iuda 24 “Iar a Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere…” 1 Pet.1:5 “Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuire…” 2 Pet.2:9″…Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici.” 1 Cor.10:13 “Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre…” Filipeni 1:6″…Acela care a inceput in voi aceasta lucrare, o vaispravi pana in ziua lui Isus Hristos.” Ioan 10:28 “Eu le voi da viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.” Rom. 8:26 “Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra.”
Noi credem si marturisim ca autoritatea statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pedepsirea raufacatorilor, potrivit cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu suntem datori de a ne supune legilor, a ne indeplini indatoririle cetatenesti si a ne ruga pentru toate autoritatile statului. Tit 3:1 “Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor…” Rom. 13:1-7 ” Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care au fost randuite de Dumnezeu…” 1 Pet.2:13,14 “Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti si dregatorilor…” 1 Tim.2:1-3 “…rugaciuni…pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii.”
1. Starea intermediara [starea sufletului intre viata si moarte] Noi credem si marturisim ca la moarte fizica trupul, care e din tarana este coborat in mormant, iar sufletul care este de la Dumnezeu se duce la cer. In acea lume sunt doua stari diferite si complet despartite: una de fericire, odihna si desfatare, numita rai, sanul lui Avraam, casa din cer, etc. si alta de pedeapsa, de chin si suferinta, numita iad, loc de chin, intunericul de afara, adancul, etc. Dupa moarte sufletele celor mantuiti si impacati cu Dumnezeu se duc in rai, iar ale celor nemantuiti se duc in iad. In ambele din aceste stari sufletesti sunt pe deplin constiente si in asteptarea judecatii. Ele sunt fara trupuri.
a] starea celor mantuiti
Luca 16:22 “Cu vremea, saracul a murit si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam.” 23:43 “adevarat iti spun ca azi vei fi cu mine in rai.” 2 Cor.5:1,7,8 “…ca sa fim acasa la Domnul…” Apoc.6:9,10 “…am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera jungheati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu…fiecaruia I s-a spus sa se mai odihneasca…” 7:9,14″…m-am uitat si era o mare gloata pe care nu putea s-o numere nimeni…si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului.”
b] starea celor namantuiti
Luca 16:23 “a murit si bogatul…era in locuinta mortilor, in chinuri…2 Pet.2:9 “…Dumnezeu stie…sa pastreze pe cei nelegiuiti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” Mat.8:12 “iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.” 13:49,50 “…vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-I vor arunca in cuptorul aprins…” 2 Petru 2:17 “…lor le este pastrata negura intunericului.”
2. Venirea Domnului
Noi credem si marturisim ca, potrivit invataturii Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos care s-a inaltat la cer, va veni cu slava si stralucire pentru a face judecata celor vii si a celor morti. Venirea Sa va fi vazuta de totisi se va petrece in clipa pe care o stie numai Dumnezeu Tatal. La venirea Sa, mortii vor invia, iar cei credinciosi, care au ramas in viata, vor fi schimbati intr-o clipa si rapiti in intampinarea Mirelui. Fapte 1:11 “Acest Isus, care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veniin acelasi fel cum l-ati vazut mergand la cer.” Mat.24:30, Mc.13:26, Lc.21:27″…vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Ioan 14:3″…Ma voi intoarce si va voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi.”1 Tes.1:10 “…si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau…” 4:16 “Caci insusi Domnul…se va pogori din cer…sa intampinam pe Domnul in vazduh…” Apoc.1:7 “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi il va vedea…” Mat.24:36 “Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.”
3. Invierea mortilor
Noi credem si marturisim ca la venirea Domnului mortii vor invia pentru a se infatisa inaintea scaunului de judecata; trupurile inviate vor fi schimbate in nemurire, vor fi asemenea trupului inviat al Mantuitorului. Cu acest trup se va mosteni viata de veci, cei mantuiti in fericirea vesnica, iar cei nemantuiti in pedeapsa vesnica. Ioan 5:28,29 “…cei ce au facut binele vor invia pentru viata, iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata.” Fapte 24:15″…va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti.” 1 Cor.15:42 “asa este si invierea mortilor…” 15:52,53″…la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi toti vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.” Filip.3:21 “…El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale.” Apoc.20:13 “Marea va da inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele…”
4. Judecata de apoi
Noi credem si marturisim ca fiecare om va fi judecat in mod drept de Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, pentru a primi rasplata sau pedeapsa, dupa felul de vietuire in viata pamanteasca. Fapte 17:30,31 “Dumnezeu…a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin omul pe care l-a randuit pentru aceasta, si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada de netagaduit prin faptul ca L-a inviat din morti.” Rom.2:16 “Si faptul acesta se va vedea cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. 2 Cor.5:10 “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Apoc.20:12″…si am vazut pe morti mari si mici stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” Fapte 24:25″…pe cand vorbea Pavel…despre judecata viitoare…”
5. Starea de dupa judecata
Noi credem si marturisim ca dupa judecata, potrivit Noului Testament, cei mantuiti vor mosteni viata de veci in fericirea cereasca, iar cei nemantuiti vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu in chinul vesnic spre pedeapsa vesnica. In aceste stari va fi fiinta intreaga, atat trupul inviat schimbat in nemurire, cat si sufletul.
a] starea celor mantuiti
Mat.25:46″…cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.” Apoc.21:3,4 “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va fi. Nu va fi nici o tanguire, nici tipat, nici durere pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apoc.22:3-5 “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui ii vor sluji. Ei vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va fi noapte, si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina, si vor imparati in vecii vecilor…” Mat.25:34 “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.”
b] starea celor nemantuiti
Mat.25:46 “…acestia vor merge in pedeapsa vesnica.” 25:41 “Duceti-va de la Mine blestematilor in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui.” Apoc.14:10,11 “…va bea…din vinul maniei lui Dumnezeu…si va chinuit in foc si pucioasa…si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor.” 21:8 “Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este iadul, care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua. 20:15 “Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii a fost aruncat in iazul cu foc.”