BOLI. RUGĂCIUNI DE VINDECARE. DUMNEZEU CA MEDIC.
Tendința este de a cădea în una din cele două extreme când abordăm acest subiect: fanatism sau cinism. Fanaticii privesc vindecarea ca pe scopul principal al lui Dumnezeu și totodată o consideră măsura credinței omului. Cinicii consideră că orice legătură între rugăciune și vindecare este în cel mai bun caz o coincidență și în cel mai rău caz o înșelăciune. Un fanatic se va îndrepta spre rugăciune și va exclude medicina. Un cinic se va îndrepta spre medicină și va exclude rugăciunea.
Se poate ajunge și la un echilibru sănătos. Medicul este prietenul lui Dumnezeu. Rugăciunea este prietenul medicului.
Este foarte important exemplul dat de Domnul Isus. „Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit; așa că noroadele se mirau, când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.” (Matei 15:30, 31).
Ce au făcut noroadele cu bolnavii? I-au adus la picioarele lui Isus. Acesta este scopul rugăciunii pentru bolnavi. Îi aducem pe bolnavi la picioarele Medicului și Îi cerem să Se atingă de ei. Acest pasaj ne dezvăluie și rezultatul rugăciunii de vindecare: „Și-L slăveau pe Dumnezeul lui Israel”. Scopul suprem al vindecării nu este doar un trup sănătos, ci lărgirea Împărăției. Dacă scopul lui Dumnezeu este acela de a le da o sănătate perfectă tuturor copiilor Săi, atunci El a eșuat, pentru că nimeni nu se bucură de o sănătate perfectă și toți mor. Dar dacă scopul lui Dumnezeu este acela de a lărgi granițele Împărăției Lui, atunci a reușit. Pentru că de fiecare dată când se face o vindecare este ca și cum s-ar predica o mie de predici.
Domnul Isus a petrecut trei zile cu acești patru mii de oameni și din ceea ce ni se spune în Biblie, nu a rostit nicio predică. Avea însă o compasiune extraordinară pentru ei. Îți poți imagina câți oameni așteptau să ajungă aproape de El? Oameni în cârje, bandajați la ochi, aduși de prieteni sau duși în brațe de părinți. Timp de șaptezeci și două de ore, Isus a privit fețele îndurerate și apoi a spus: „Mi-este milă de gloata aceasta” (Matei 15:32). Mila inepuizabilă a lui Isus. Reține acest lucru: Durerea de pe pământ provoacă durere în cer. Și Domnul Isus va continua să Se ridice și să îi primească cu brațele deschise pe bolnavi, atâta timp cât bolnavii vor veni cu credință la El.
El va face de fiecare dată ceea ce trebuie făcut. „Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?” (Luca 18:7).
Rugăciunea de vindecare Îl imploră pe Dumnezeu să facă dreptate. Cineva a rostit următoarea rugăciune pentru câțiva pacienți: „Doamne, Te rog să Îți tragi Tu primul pe mâini mănușile chirurgicale.”
Pastor Ioan Cocîrțeu