SEMNELE TIMPULUI
”Iată că El vine pe nori…” Apoc. 1: 7
Așa sună titlul sinteză al profeției care i-a fost încredințată de Domnul său apostolului Ioan ca exilat pe insula Patmos, profeție pe care a consemnat-o în cartea Apocalipsa.
După înălțare, când apostolii stăteau încă pe Muntele Măslinilor uitându-se spre cer, prima făgăduință făcută lor prin gura îngerilor, a fost aceasta: ”…Acest Isus…va reveni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1: 11).
Că Domnul cel răstignit și înviat, care acum tronează la dreapta Tatălui, va reveni într-o zi cu multă putere și mărire, ne este mărturisit în multe locuri din Noul Testament; aceasta a profețit-o chiar Domnul, clar și limpede, în mod repetat. Primele biserici erau pline de bucurie în așteptarea acestei zile mari. Această așteptare în speranță vie, era atât de mult miezul vieții lor, încât acest lucru și-a găsit exprimarea și în salutul lor: ”Maranata”, Domnul nostru vine ! (1 Cor. 16: 22).
În zilele noastre, mulți oameni nu mai iau în serios profeția despre a doua venire a Domnului; alții o iau în derâdere, așa cum a spus-o apostolul Petru: „…în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, și vor zice: ”Unde este făgăduința venirii Lui ? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii !” Domnul nu zăbovește însă să-și împlinească făgăduința, după cum cred unii, ci El este față de noi îndelung răbdător și dorește ca nici măcar unul să nu se piardă, ci toți să găsească drumul pocăinței. Ziua Domnului va veni ca un hoț.
Pe de altă parte, în zilele noastre Domnul și-a trimis peste tot crainicii Săi, care, ca niște santinele pe zidurile Sionului, sună din trâmbiță și transmit chemarea în miez de noapte: ”Iată mirele, ieșiți-I în întâmpinare !” (Matei 25: 6).
Semnele revenirii Domnului, după propriile-I cuvinte sunt următoarele (Mat. 24: 5-14):
-Se vor ridica popoare contra popoare, ceea ce în istoria omenirii nu s-a întâmplat în așa măsură ca în timpul generației noastre !
-Se vor ivi multe cutremure și va fi foamete. În ultimii ani, numărul cutremurelor a crescut de mai multe ori față de secolele trecute !
-Învățăceii lui Isus vor fi urâți, din cauza Numelui Său, de către toate popoarele !
-Mulți se vor rătăci de la credință, se vor pârî și se vor urî unii pe alții !
-Se vor ridica mulți profeți mincinoși și vor înșela pe mulți !
-Dragostea se va răci în mulți din cauza înmulțirii fărădelegii, ceea ce se întâmplă chiar astăzi !
-Evanghelia despre Împărăția lui Dumnezeu va fi vestită pe întreg cuprinsul pământului spre mărturie multor popoare și abia apoi va veni sfârșitul !
Așa a spus Domnul și acestea se întâmplă chiar sub ochii noștri. Toate aceste semne, arată că Domnul este aproape.
Surprinzător este de asemenea cum se împlinesc profețiile apostolului Pavel în vremurile noastre, care îi scrie lui Timotei: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-I puterea…” (2 Timotei 3: 1-5).
Dar cel mai izbitor și copleșitor semn al tuturor timpurilor de pe urmă, este întoarcerea israeliților în patria lor. Privită din punctul de vedere al planului de mântuire al lui Dumnezeu, înființarea, în anul 1948, a statului Israel, este evenimentul cel mai însemnat al secolului nostru. De la dărâmarea Ierusalimului în anul 70 d. H., Israel nu a mai avut patrie. Timp de 2000 de ani, au fost răspândiți între toate popoarele pământului, mulți urâți, adeseori prigoniți, chinuiți, fugăriți, peste tot desconsiderați și nedoriți și totuși în timpul atâtor secole și-au păstrat specificul ca popor. Ei și-au păstrat conștiința seminției și nu s-au contopit cu popoarele care i-au primit, după cum s-a întâmplat în istoria altor popoare. Totuși Dumnezeu, în judecata Lui, și-a păzit poporul cu îndurare și în pribegie, l-a păstrat ca popor ca să slujească drept mărturie cauzei Sale. A fost un moment istoric universal, când Ben Gurion, în noaptea de 15 mai 1948 a anunțat public reîntemeierea statului Israel și în auzul lumii încordate a declarat: ”Două mii de ani am așteptat această oră și acum s-a împlinit ! Când timpul este împlinit, nimic nu se mai poate împotrivi lui Dumnezeu !” Profeția a devenit istorie.
Pentru noi însă, această strângere a lui Israel în țara lui, înseamnă un deget ridicat al lui Dumnezeu, căci Domnul Isus a spus limpede: ”De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape !” (Mat. 24: 32)
Cine are urechi de auzit, să audă ! Așa vorbește Domnul: ”Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine !” (Apoc. 22: 12)