STATORNICIA LUI DUMNEZEU

În mai multe locuri din Scriptură, Dumnezeu este descris ca fiind neschimbător. În Psalmul 102, psalmistul compară natura lui Dumnezeu cu cerurile și pământul: ”Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;…se vor schimba. Dar Tu rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși” (v. 26, 27). Psalmul 33:11 subliniază permanența gândurilor lui Dumnezeu: „Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, și planurile inimii Lui din neam în neam. „Și chiar dacă poporul Lui nu a respectat poruncile Lui, Dumnezeu Însuși spune: „Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb” (Maleahi 3:6). Iacov spune că la Dumnezeu „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17).

Această constanță divină implică mai multe aspecte. În primul rând, nu există nici o schimbare cantitativă. Dumnezeu nu poate crește în nici un domeniu, deoarece El este deja perfecțiunea. Nici nu poate descrește, deoarece dacă ar face-o, ar înceta să mai fie Dumnezeu. Nu există de asemenea vreo schimbare calitativă. Natura lui Dumnezeu nu trece prin modificări. Din această cauză Dumnezeu nu-Și schimbă gândul, planurile sau acțiunile, întrucât acestea se sprijină pe natura Lui, care rămâne neschimbată, indiferent ce se întâmplă. Într-adevăr, în Numeri 23:19 argumentul adus este că de vreme ce Dumnezeu nu este om, acțiunile Lui trebuie să fie nealterabile. În plus, intențiile ca și planurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna consecvente, pentru simplul motiv că voia Lui nu se schimbă. Astfel, Dumnezeu este întotdeauna credincios legământului Lui cu Avraam, de exemplu. El l-a ales pe Avraam și Și-a dat lui cuvântul, și El nu S-ar răzgândi sau nu Și-ar călca promisiunea.

Ce vom face atunci cu acele pasaje în care Dumnezeu pare să Se răzgândească sau să Se căiască de ceea ce a făcut ? Aceste pasaje pot fi explicate în câteva moduri:

Ele sunt simple descrieri ale acțiunilor și sentimentelor lui Dumnezeu în termeni omenești, și dintr-o perspectivă omenească. Aici se includ descrierile în cadrul cărora Dumnezeu experimentează durerea și regretul.

Cele ce par a fi răzgândiri pot să fie noi stadii în realizarea planului lui Dumnezeu.

În fine, unele așa-zise răzgândiri sunt schimbări ale orientării rezultând din faptul că omul s-a angajat într-o relație diferită cu Dumnezeu. Dumnezeu nu S-a schimbat când a păcătuit Adam; mai degrabă omul a căzut în dizgrația lui Dumnezeu. Lucru care este valabil și în sens invers. Luați, de exemplu, cazul cetății Ninive. Dumnezeu a spus: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită…” Ninive s-a pocăit și a fost cruțată. Cel care s-a schimbat a fost omul, și nu planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este un Dumnezeu măreț. Realizarea acestui fapt i-a mișcat pe scriitorii biblici, cum ar fi psalmiștii. Și această realizare îl mișcă pe credinciosul din zilele noastre, făcându-l să se alăture compozitorului și să proclame:

Totul Te adoră-n lume, Doamne mare, Doamne sfânt
Proslăvindu-Ți al Tău nume, sus în cer și pe pământ.

Pastor Ioan Cocîrțeu