CE CRED EU DESPRE PĂCAT…
E o realitate, crudă şi nefastă realitate. Nu e mai vechi decât omul, ci de atunci de când e el. A apărut ca noțiune în momentul în care Adam şi Eva nu au ascultat de Dumnezeu. De atunci şi până astăzi lumea nu poate scăpa de el. E peste tot, pentru că orice om care se naşte pe față pământului îl aduce cu sine în genele lui. În prezent a atins cote greu de imaginat…pe drept Biblia îl numește “ruşinea popoarelor”. Se moare din cauza lui, nu doar fizic, ci şi veşnic !
– cred că se săvârșește atât de uşor, încât este socotit parte integrantă şi necesară din consumul vieții.
– cred că ne distruge progresiv şi sigur, afectând universul personal şi universul cosmic.
– cred că are forme şi dimensiuni dintre cele mai diferite, aşa încât este asumat şi evaluat de la caz la caz.
– cred că singura autoritate în materie să spună ce este şi ce nu este păcat e Legea lui Dumnezeu.
– cred că păcatul trebuie condamnat fără rezerve, iar păcătosul trebuie compătimit şi ajutat să se elibereze.
– cred că nu este ceva care să fie urât mai mult de Dumnezeu ca şi păcatul şi cred că nu este ceva care să fie iubit mai mult de Dumnezeu ca şi păcătoșii.
– cred că este adevărata cauză a năruirii familiilor şi națiunilor, ele fiind în imposibilitatea reabilitării decât prin mărturisirea şi abandonarea lui.
– cred că nu există vreun nivel atât de jos al păcătuirii din care să nu poți scăpa.
– cred că Dumnezeu L-a trimis în lumea noastră pe Fiul Său ca să elibereze omenirea din starea de păcat.
– cred că orice păcătos poate fi iertat de Dumnezeu câtă vreme trăiește. După moarte nu mai există nici o șansă.
Apreciați harul mântuirii,
Pastor Ioan Cocîrțeu